Castelul Corvinilor - istorie

Arealul ocupat de actualul municipiu Hunedoara este reprezentat de des- coperiri arheologice care ocupa toate perioadele istorice, ideea de cercetare a împrejurimilor castelului fiind mobilul tuturor echipelor de cercetatori care s-au ocupat de realitatile arheologico-istorice ale zonei.

Perioada paleolitica este reprezentata de descoperiri recente în

Creasta din fata turnului Neboisa, punctele Gradina Castelului, Buituri, Valea Seaca, iar în apropiere la Nandru - Pestera Curata si Pestera Spurcata. Materialele descoperite completeaza tabloul arheologic al acestei perioade, în contextul cunoaserii mai multor tipuri de habitat (în aer liber si/sau în pestera).

Perioadele neolitica si eneolitica au fost atent studiate,

gratie cercetarilor de la Hunedoara - Gradina Castelului, Cimitirul Reformat, Zlasti - Gruniul lui Mos, Nandru - La Dos, Cerisor - Pestera Cauce si Pestera nr. 1 (Pestera Mare). Aceste perioade se remarca print-o bogatie deosebita în planul culturii materiale, suport pentru aprofundarea unor relatii de natura cronologica, în conditiile plasarii zonei Hunedoarei la interferenta unor mari arii culturale.

O data cu debutul procesului de indoeuropenizare, comunitatile epocii bronzului din zona Hunedoarei,

ocupa areale extinse, dezvoltând asezari deschise, nefortificate, pe tarase de râuri sau afluenti ai acestora sau locuind temporar pesteri sau abri-uri (Hunedoara - Gradina Castelului, Cimitirul Reformat, Cerisor - Pestera Cauce si Pestera nr. 1 (Pestera Mare). Metalurgia bronzului cunoaste o dezvoltare fara precedent catre finalul epocii bronzului, culminând cu prima etapa a urmatoarei etape istorice, perioada hallstattiana.

Zona Hunedoarei se remarca prin descoperiri de exceptie privind Hallstattul mijlociu (cultura Basarabi) (locuri de cult, locuinte, gropi), în arealul din imediata apropiere a castelului (Gradina Castelului, Cimitirul Reformat, Dealul Sânpetru). Acest moment cronologic este considerat unul de uniformizare culturala pe spatii largi, fenomen care precede perioada dacica timpurie.

Epoca dacica cunoaste contexte arheologice deosebit de relevante pentru perioada cuprinsa între secolele II î. Chr.-I p. Chr., rezultate în urma cercetarilor sistematice la Hunedoara - punctele Gradina Castelului, Platou, Cimitirul Reformat. La acestea se adauga descoperirea întâmplatoare a unor tezaure monetare (denumite Hunedoara A si Hunedoara B, ultimul continând monede databile pâna în secolul IV p. Chr.), precum si a celui mai mare tezaur de podoabe si monede cunoscut în Dacia preromana la Cerbal, datat în sec. II î. Chr.-I p. Chr.

Perioada romana este bogat reprezentata în zona noastra, datorita rezervelor de minereu de fier, exploatate la Ghelari si Teliuc, percum si a depozitelor de marmura de la Alun. Aceste descoperiri sunt completate de existanta unor asezari civile, necropole, posturi de paza (Hunedoara-punctele Triaj, Dealul Sânpetru, Cimitirul Reformat).

De începutul Evului Mediu se leaga existenta unei fortificatii de pamânt, în imediata apropiere a castelului, pe Dealul Sânpetru. Aceasta cetate, de forma ovala, plasata la confluenta râului Cerna cu pârâul Zlasti închide accesul catre zonele bogate în fier ale Muntilor Poiana Rusca, fiind probabil construita în legatura cu centrul de comitat Hunedoara. În general, se admite ca limita superioara de functionare a cetatii este contemporana cu a doua jumatate a secolului XIII. Cercetari arheologice mai vechi au descoperit o necropola în apropierea cetatii, în punctul Dealul Comorii (Kincses-hegy), datata în secolul XI, iar urme ale unei asezari civile au fost de curând identificate la Hunedoara - punctul Gradina Castelului.