-
Italianul FELIX PETANCIČ (cca 1445-după 1517), lucrează în cadrul celebrei biblioteci corviniana, miniaturist, portretist: „ În ea (n.n. Transilvania) se află cetatea Hunedoarei nespus de tare prin poziţia locului, unde s-a născut Ioan, tatăl divului rege Matia”.
-
NICOLAUS OLAHUS (1493-1568), secretar al regelui Ludovic al II-lea şi al reginei Maria de Habsburg, primat al Ungariei, regent al coroanei ungare (1562), om de cultură aleasă, autor de scrieri istorico-geografice şi religioase: „ preaputernica cetate Hunedoara la poalele MunţilorMeridionali”.
-
SEBASTIAN MÜNSTER, umanist ebraizant şi cosmograf german: „ în această regiune (n. n. Transilvania) se află târgul (n.n. castelul) Hunedoara nespus de tare prin poziţia locului, unde s-a născut Ioan, tatăl regelui Matia”.
-
STEPHAN „TAURINUS” (STIERÖCHSEL) (cca 1485-V I. 1519), aflat în serviciul primatului de Ungaria, iar în 1517 ajunge în Transilvania ca prepozit al Bisericii de Alba Iulia şi vicar general al episcopului Transilvaniei Francisc Varday : „Sargetia […] acuma scaldă cetatea stălucită a Huniazilor, care a dat la lumină pe neînvinsul Matia Corvin răposatul, regel Ungariei şi acuma este ţinut de preastrălicitul principe şi domn, domnul George Mardcgraf de Brandenburg… etc, tutorele regelui Ludovic (n.n. regele Ludovic II al Ungariei)”.
-
ANTON VERANCSICS (VERANTIO) (1504-1543), primat al Ungariei, prieten al lui Erasmus: în Descrierea Transilvaniei el menţionează şi cetăţile, foarte numeroase: „Hunedoara, Deva, Făgăraş […]”, de asemenea el menţionează şi comitatele ungureşti ale Transilvaniei: „Alba, Târnava, Cluj, Dobâca, Solnoc, Turda, şi Hunedoara”.
-
GEORG REICHERSTORFFER (înainte de 1500-după 1550), sas din regiunea Sibiului, originar probabil din Biertan, notar al Sibiului, secretar al reginei Maria a Ungariei, apoi în slujba regelui Ferdinand I de Habsburg (1526): „râul dacic al Sargetiei […] care scaldă cetatea Huniazilor”.
-
FRANCESCO DELLA VALLE, PADOVANUL (? – după 1545), numit în 1530 tezaurar şi guvernator al Ungariei, „Emerik Czibak, episcopul de Oradea şi vicevoievodul Transilvainiei, a pornit cu armata să ocupe un castel al său din acea provincie, numit Hunedoara, care castel este foarte puternic, fiind săpat în stâncă, deasupra unui munt , neputânu-se pătrunde în el, decât cu o funie trasă de macara. Aflând acest lucru, Soliman a însărcinat pe stăpânul meu sa scrie numai decât episcopului să ridice asediul; şi aşa s-a şi făcut. Episcopul nu numai că nu a vrut să asculte porunca sa, ba mai mult chiar, urmând mai departe cu asediul, a şi ocupat castelul pe care nici nu ar fi putut să-l dobândească în alt chip, el neputând să fie luat cu asalt”.